Nu orice construcție are nevoie de un studiu de evaluare a impactului asupra sănătății (EIS), dar mai multe tipuri de obiective de investiție îl cer, ca parte a avizului sanitar eliberat de Direcția de Sănătate Publică (DSP). Dacă nu ești sigur unde se încadrează proiectul tău, iată domeniile în care, de regulă, este necesar un astfel de studiu — și motivul din spatele fiecăruia.
Pe ce se bazează obligația
În România, obiectivele care pot influența sănătatea populației sunt reglementate prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 119/2014, iar studiul se elaborează conform metodologiei aprobate prin Ordinul M.S. nr. 1524/2019. În practică, DSP cere studiul atunci când un obiectiv — construit sau aflat în funcțiune — poate afecta aerul, apa, solul, nivelul de zgomot sau alți factori de mediu și, prin ei, sănătatea oamenilor din apropiere.
Cadrul a fost întărit prin Ordinul M.S. nr. 499/2026, care a actualizat normele și a făcut studiul EIS explicit obligatoriu pentru o serie de proiecte. Tot acesta a revizuit distanțele minime de protecție sanitară dintre zonele locuite și obiectivele cu potențial de disconfort. Regula de fond a rămas însă simplă: cu cât un obiectiv are un potențial mai mare de a afecta factorii de mediu, cu atât mai probabil îi va fi cerut studiul.
Locuințe și ansambluri rezidențiale
Blocurile de apartamente, ansamblurile rezidențiale și zonele de locuințe noi sunt evaluate mai ales din perspectiva calității mediului de viață: însorire, ventilație, zgomot, gestionarea apelor uzate și a deșeurilor. Aici studiul confirmă, de obicei, că viitorii locatari nu sunt expuși unor riscuri și că amplasamentul respectă distanțele față de surse de disconfort din vecinătate.
Comerț, servicii și alimentație publică
Magazinele, restaurantele, spălătoriile sau alte unități de servicii pot genera zgomot, mirosuri, deșeuri sau trafic suplimentar. Când sunt amplasate lângă locuințe, studiul verifică dacă activitatea nu deranjează vecinătatea și dacă sunt luate măsurile necesare pentru limitarea impactului.
Industrie și producție
Fabricile, halele de producție și depozitele industriale sunt printre cele mai atent evaluate obiective, pentru că pot emite poluanți în aer, apă sau sol și pot produce zgomot constant. Pentru astfel de investiții, studiul analizează fiecare factor de risc și stabilește dacă distanța față de zonele locuite este suficientă sau dacă sunt necesare măsuri suplimentare.
Agricultură și zootehnie
Acesta este domeniul în care regulile s-au înăsprit cel mai mult. Prin Ordinul 499/2026, studiul EIS a devenit strict obligatoriu pentru fermele și crescătoriile de animale, complexurile industriale de porci și păsări, abatoare, centrele de sacrificare și târgurile de animale vii. Obligația se extinde și la infrastructura adiacentă: platformele de depozitare a dejecțiilor animale, stațiile de epurare de la fermele de porcine sau depozitele pentru produse vegetale, cum sunt silozurile de cereale. Motivul ține de mirosuri, emisii, ape uzate și riscul asupra surselor de apă din zonă.
Energie și stații de carburanți
Proiectele energetice și stațiile de distribuție a carburanților au particularitățile lor. Parcurile eoliene, de exemplu, se numără printre obiectivele pentru care norma prevede o distanță minimă de protecție de 1.000 de metri față de zonele locuite, în principal din cauza zgomotului. Stațiile de carburanți și depozitele de combustibil sunt evaluate pentru riscul de poluare a solului și a aerului, iar depozitele mari de combustibil intră și ele sub incidența distanțelor minime de protecție.
Unități sanitare și de îngrijire
Clinicile, cabinetele, spitalele și centrele de îngrijire au un dublu rol: pe de o parte, trebuie să ofere un mediu sigur pacienților, pe de altă parte, gestionează deșeuri medicale care cer reguli stricte. Studiul verifică atât condițiile interioare, cât și modul în care activitatea influențează vecinătatea.
Învățământ
Școlile, grădinițele și campusurile sunt evaluate pentru că adăpostesc copii și tineri, o categorie mai sensibilă la factorii de mediu. Aici contează calitatea aerului, nivelul de zgomot, iluminatul și distanța față de eventuale surse de poluare din apropiere.
Infrastructură, utilități și deșeuri
Stațiile de epurare, depozitele de deșeuri, rampele de transfer și incineratoarele sunt obiective cu impact direct asupra mediului și, implicit, printre cele mai reglementate. Normele stabilesc distanțe minime de protecție în funcție de tipul instalației — de la câteva sute de metri pentru rampele de transfer, până la 1.000 de metri pentru depozitele controlate de deșeuri periculoase și nepericuloase. Pentru aceste proiecte, studiul EIS este, de regulă, o condiție de bază a avizării.
Administrație publică
Autoritățile locale au nevoie de studii EIS pentru obiective de interes public: amenajări, dotări edilitare, spații comunitare sau investiții care schimbă modul de folosire a unei zone. Rolul studiului este același — să confirme că proiectul nu creează riscuri pentru populația din apropiere.
Când DSP cere studiul chiar dacă nu ești pe listă
Dincolo de categoriile obligatorii, normele actuale dau Direcțiilor de Sănătate Publică dreptul de a evalua orice obiectiv care ar putea prezenta riscuri pentru populație, chiar dacă nu apare explicit în lista celor cu studiu obligatoriu. Dacă se constată un risc — la proiectare sau în timpul funcționării — DSP poate cere operatorului întocmirea unui studiu de evaluare a impactului. De aceea, absența unei mențiuni exprese nu înseamnă automat că proiectul este scutit.
Cum afli sigur dacă proiectul tău are nevoie
Lista de mai sus acoperă situațiile frecvente, dar încadrarea exactă depinde de amplasament, de vecinătăți și de specificul activității. Cel mai sigur mod de a ști este să ceri o evaluare a necesarului înainte de a depune documentația la DSP. Trimite-ne detaliile proiectului și îți spunem clar dacă ai nevoie de un studiu EIS și ce presupune el în cazul tău.
Proiectul dumneavoastră se regăsește în listă? Vedeți toate domeniile pentru care elaborăm studii EIS și serviciile noastre complete, de la studiu până la avizul DSP.